Iar /
marți, 21 august 2012 @ 13:09
-Plec!
-Du-te!
M-am saturat de amenintari!
Tranti
usa si pleca lasand-o sa-si consume nervii pe diferite obiecte din casa.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Deschise
usor usa si o vazu pe canapea. Era intoarsa cu spatele spre usa, jumatate
descoperita. “De data asta a ales sa fie pasnica” isi spuse el. Merse usor spre
canapea, ii placea sa o priveasca dormind. Se aseza in genunchi privind-o. Ii
dadu cu doua degete suvitele de par ce-i acopereau fata si observa urmele de
lacrimi care nu se uscasera inca pe obrazul ei. Ii privi pielea; il hipnotiza.
I se parea ca avea nuanta perfecta, textura perfecta, atat de fina; isi trecu
doua degete de pe umarul ei in jos pe brat, ii prinse palma intr-a lui, insa o
lasa imediat, fiinda nu vru sa o trezeasca.
O
iubea, insa orgoliul lui era prea mare ca sa-I spuna asta. Se certau din ce in
ce mai des, dar niciunul nu ceda. Adormeau suparati si se trezeau imbratisati,
ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum lacrimile, urletele si nervii
ar fi fost doar un vis urat.
-Am
crezut ca ai sa pleci… sopti ea.
-Imi
pare rau, n-am vrut sa te trezesc. Spuse si se ridica de langa ea, dar il
prinse de mana.
-Ce
mai astepti? De ce nu ai plecat? De ce te mai intorci?
-Vrei
sa plec? Asta vrei?
-Nu…vreau
sa nu-mi mai spui ca pleci… Tu asta vrei?
Ii
privi degetele lungi ancorate de incheietura mainii lui. Simtea fiori reci
pornind din asa zisa ei stransoare. Nu o privea in ochi, insa ii simtea
atintiti asupra lui. Asteptau semnalul pentru a distruge barajele, formand un
nou curs pentru raurile abia potolite.
-Nu…
-Nu?
Intreba ea dandu-i drumu la mana. Se ridica si-si sprijini capul pe genunchi.
-Stii
bine ca nu, iubito.
-Nu
mai stiu nimic… stiu doar ca vreau sa fim si noi ca ceilalti. Vreau sa ne uitam
la filme impreuna, vreau sa ma sperii si sa ma iei in brate. Vreau sa gatesti,
iar eu sa ma plang ca nu-mi place. Vreau sa ma trezesc si tu sa fii la dus…sa
vin langa tine, apoi sa ies prima si sa-ti pregatesc cafeaua in prosop…vreau sa
facem curatenie impreuna, vreau sa ma ridici sa pot curata rafturile de sus.
Vreau sa facem cumparaturi, iar tu sa te plangi ca econimiile noastre se duc pe
prostioare. Vreau...
Dar
el o intrerupse:
-Iubito.
Ii spuse asezandu-se langa ea. Dar noi nu suntem la fel ca restul. Tu nu esti
la fel ca restul femeilor. Tu nu te sperii la filme, nu incepi sa plangi pentru
niste scene de fictiune. Imi adori mancarea si stii si tu asta. Niciodata nu o
sa fiu la dus cand tu o sa te trezesti, pentru ca imi place sa te privesc
dormind si imi place ca tot eu sa fiu cel care te trezeste cu saruturi…si stii
ca nu beau cafea. Si daca te-as ridica sa cureti rafturile de sus, unde ar ma
fi farmecul atunci cand te dezechilibrezi si eu te prind mereu? Si stii ca te
las sa cumperi orice, pentru ca ador
felul in care zambesti pentru fiecare prostioara care iti place.
Se
intampla ca de fiecare data. Supararea trecuse, nervii erau acum inlocuiti de
rasete si certurile de saruturi si promisiuni. Se iubeau, iar cand iubesti poti
trece peste orice.