Și totuși... /
vineri, 21 septembrie 2012 @ 13:35
.jpg)
Uneori îmi spun: "plâng mâine, azi am treabă". Mai adaug un strat de ruj, îmi iau geanta și plec. Lumea nu știe, nu TREBUIE să-mi știe răscoala sufletului. Privirea clară, zâmbetul de marmură, un duo contrafăcut (și, Doamne, ce mai duo), îmi sisteaza lamentările și reprezintă recuzita pentru un rol de "femme forte" pe scena vieții cotidiene.