• PROFILE
Law student. I tend to randomize and speak about irrelevant things.

• SEARCH

• QUOTES
„Sometimes you just have to jump off the bridge and hope you learn to fly on the way down!”
"Night is a world lit by itself. "
“Eşti deosebit de toţi ceilalţi! Semnul tău distinctiv? Sărutul meu pe buzele tale.”

• CREDITS
Layout handcoded by Xinyi C // Scintillantstar.
Banner and icon made by myself
Persephone 2 comments

2 Comments:

You can love someone so much…But you can never love people as much as you can miss them.

By Anonymous Anonim, at 3 aprilie 2013 la 06:23  

You have so much right

By Blogger Andeea S., at 9 aprilie 2013 la 13:44  

Post a Comment

Acasa-i gol /
miercuri, 27 martie 2013 @ 08:15


       



       Casa mea nu are pereti. Ochii tai imi sunt ferestrele, iar causul gatului tau imi e iatac. Acolo iti simt sufletul, iar toata energia ta-mi pulseaza-n vene.
       Mirosul pielii tale imi e biblioteca. Acolo-ti citesc toate jurnalele si-acolo te-am memorat. Stiu cand esti trist - mirosi a ploaie, a fum fierbinte si a ceata densa, iar fericirea ta miroase a codru. Cand nu ma vrei mirosi a lemn uscat, rigid. Cand ai invatat sa ma cunosti ai inceput sa mirosi a fructe coapte – dulce, moale, ademenitor. Cand m-ai iubit ai mirosit a flori; a flori de camp, salbatice si calde, a primavara verde si curata. Am simtit aroma asta mult timp. Era parfumul meu preferat, imi purta chiar si numele. Mi l-ai daruit si ai promis sa nu-l iei inapoi. Mirosul tau de acum e altul. Mirosi a lacrimi, a flori uscate si a mosc. Atat am reusit sa citesc din tine acum. Cred ca am mi-am luat vacanta din sufletul tau, iar camera ai inchiriat-o altcuiva. Sau poate c-ai inchis pentru renovari…
       Mainile tale-mi sunt gradina. Sunt flori si copaci si iarba verde, sunt vara intreaga. Dar ieri cand m-am asezat pe bancuta alba, frunzele erau ingalbenite, iar iarba era uscata. Poate-a venit toamna si acum ti-e frig. Am sa te iau in brate dac-ai sa-mi dai voie, dar ele-mi sunt firave si mi-e teama ca n-am sa-ti incalzesc inima.
       Fruntea ta e lampa ce-mi lumineaza cosmarurile zilelor, dar cred c-am terminat gazul, caci ma trezesc plangand, iar ea se va fi stins deja.
       Buzele…buzele-ti sunt soarele intreg si briza marii - asa calde, asa placute. Imi mangaie porii si-mi lumineaza parul. De ce-a venit noaptea? Ma intreb insa fara rost, caci luna-i asa frumoasa. Dar luna nu esti tu, iar stelele nu-s ochii tai. Sunt atatea priviri diferite, atatia pradatori ce-mi urmaresc miscarile, sunt gata sa ma insface, caci noaptea nu e sigura. Noaptea-i obscura, ma lumineaza diferit, ma aduce-n ochii lor ca sub un reflector, iar eu ma simt aproape goala. Fulgerele din privirea lor ma musca, ma sperie. De ce nu-ti gasesc soarele? De ce nu vezi ce vulnerabila sunt fara el? Deschide ochii si incalzeste-ma, aduna-mi bucatile si ia-le in brate. Fa-le “tot” din nou, nutreste-ma din lut si ia-ma de mana. Dar fa-ma imprefecta, caci am incercat sa-ti fiu perfecta si-acum fugi.