Cine ești? Ce ești? De ce ți-ai ridicat vreodata privirea asupra mea? Sau poate doar mi s-a parut. Ai vrut să privești spre zare, iar eu ți-am fost obstacol. Prea târziu, căci te-am văzut fără să vreau și, ca pe-o carte de pe raftul gri, am vrut să te citesc. Am încercat, dar aveai pagini rupte. Le furase altcineva, îmi părea rău. Erau chiar si notițe pe marginile paginilor rămase, dar n-am vrut să le citesc.

Mi-am dorit să te ințeleg, așa că m-am decis să incep de la copertă. Atragi atenția, și te bucuri de asta. Iți plac privirile atunci când sunt indreptate spre tine. Incep să cred că ar trebui să fii mai selectiv. Nu-i lăsa pe toti sa te privească, nu va mai rămane nimic din coperta impozantă.

Incerc să te citesc, dar paginile lipsă imi ingreunează munca. Cred că te-am ințeles, insă ma inșel. Mă intrigi. Ești precum romanele erotice pe care tinerele le citesc noaptea, pe ascuns și despre care nu vorbesc niciodată, de teamă să nu fie privite acuzator. Eu insă te-aș citi in miezul zilei, in plină aglomerație. Te-aș citi oriunde, numai să te ințeleg.

Imi plac misterele, dar pe-al tău abia am inceput să il descopăr. Defapt, nici de asta nu sunt sigură. Poate că-ți plac jocurile, poate ca-ți place să intrigi, sau doar să primești atenție. Am să-ți dau de veste când am să descopăr asta. Păna atunci, lectura e placuta...poate prea plăcută pentru o carte căreia-i lipsesc pagini.

Ești o enigmă... pentru mine, pentru alții, poate chiar și pentru tine insuți. Intrebarea insă nu este "Pentru cine?" ci "A cui?".