Prizonier cu uși deschise /
sâmbătă, 7 decembrie 2013 @ 17:24
M-am închis într-un turn de fildeș și doar el
avea cheia. Mi-am acceptat soarta și mi-am dedicat veșnicia așteptându-l,
visadu-i ochii și gustându-i buzele în cel mai aprig coșmar. Refuzasem să cred
că n-o să mai vină, că ochii lui nu mă mai lăsau să îi privesc la fel, că pe
fruntea lui nu se mai odihnea sărutul meu. Ruginise lacătul, iar ușa prinsese
rădăcini, însă eu nu-i văzusem decât florile. Nu-i mai simțisem prezența de
mult timp, dar amintirea lui, a noastră, era atât de reală, încât juram că nu plecase
nicăieri.
Îl
visam mereu. Pe el, așa cum era atunci când mă lăsase să îl iubesc.Venea acum
să-mi implore iubire doar când nu-și găsea locul printre oameni, atunci când
îmi făcea mie cadou povara umerilor lui, iar eu o acceptam ca pe un premiu.
Nu știu cum te-ai
rătăcit tu în regatul meu și ai forțat ușa coliviei. Ai venit odată cu vântul
și m-ai luat în brațe când a început ploaia. Mi-ai sărutat umerii cu atâtea
raze, că toată zăpada de pe genele mele s-a transformat în rouă. Atunci am
deschis ochii și te-am strâns în brațe. Am privit peste umărul tău, iar în prag
stătea el. Avea tot întunericul în ochi, dar n-am reușit să văd decât răsăritul
de pe gâtul tău. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, ușa era larg deschisă. Așa
fusese de mult timp, pentru că el era prea sigur că nu o să fug. Îmi acceptasem
soarta de prizonier fără să mă opun măcar o secundă. Plecase de atâtea ori fără
să mă închidă, doar că eu nu văzusem. Te-am luat de mână, am vrut să coborâm
împreună infinitul de trepte ale turnului, însă tu m-ai luat în brațe și ai
sărit pe geam. Mi-a fost frică să deschid ochii, până ce tu mi-ai sărutat
pleoapele și ai zâmbit pe obrazul meu. Te-am ținut atât de strâns, încât am
crezut că o să te sperii și o să îmi dai drumul. Nu ai făcut-o și mi-ai promis
că n-o vei face. Sunt în cădere liberă, dar știu că o să cazi cu mine, iar
acolo, pe iarba rece, o să mă iei în brațe și o să-mi săruți toate rănile. O să
mă vindeci, chiar dacă vinovatul nu ești tu. O să mă înveți să vorbesc, să râd,
să merg, iar eu promit să-ți fiu cel mai bun elev. Vreau să mă lași să-ți sărut
prezentul și să-ți țin în brațe viitorul. Îmi vei da voie, oare, să te învăț și
eu cum e să simți?