De unde sa incep, iubitule, sa te descriu? Sa-ncep cu parul in care mi-am incurcat degetele de atatea ori? Cu fruntea pe care am sarutat-o cu teama cand dormeai? As putea sa vorbesc despre ochii tai. As putea sa le spun tuturor cum ma privesc flamand cand imi dezgolesti sanii, cum ma dezbraca inainte ca mainile tale sa ma atinga macar, dar n-ar intelege. Mi-ar spune ca sunt nebuna. Dar nebuna e gura ta, iubitule! Nebuna de pofta si de dor atunci cand ma saruti. Si e contagioasa, scumpule, caci imi innebuneste pielea si imi trimite in scaunul electric simturile. Sa le spun lor cum ti-am ranit gatul de atatea ori, doar pentru ca buzelor mele le place sa-l vindece?

Stiu! O sa le vorbesc despre pielea ta. E greu...nu m-am decis ce nume poarta culoarea ei, dar poate reusesc sa-i ametesc si o sa uite sa ma intrebe daca o sa le spun cum se trezeste sub degetele mele. O sa le spun cum unghiile mele o pedepsesc pentru pacatele tale si cum mirosul ei imi potoleste setea. Da! Pielea ta miroase a vin rosu si a pacat. Miroase a tutun si a lemn dulce si tot dulce e si limba ta cand imi alinta sfarcurile.

Daca le-as spune la final despre mainile tale? As putea sa le vorbesc despre ele zile intregi, caci mi-au fost adapost de atatea ori. Le-as spune si cum m-au intemnitat printre cearsafuri, sau cum se aventureaza curioase in parul meu, iar eplilogul o sa-l fac din degetele tale odihnindu-se pe soldul meu gol.

Si daca, dupa ce te pictez in fata lor, te vor cauta de curiozitate? Daca se vor indragosti si ei de tine si te vor imparti cu lacomie, facandu-te bucati? Atunci n-am sa mai raman cu nimic si picioarele tale n-o sa mai stie drumul inapoi spre mine. Nu! Sunt lacoma si slaba, iubitule, iar tu imi apartii.