Mi-am trait viata in greseli si le-am regretat pe toate. O sa-mi invata vreodata lectia? Am alungat atatia oameni pentru ca m-am considerat nedemna sa ii pastrez. Cum poti sa traiesti cu tine cand ranesti pe cineva? Te-as alunga, as face-o pentru ca eu iti fac rau, dar imi e teama ca de data asa as rama fara mine.

Nu sunt visul tau. Cum as putea sa fiu, cand nici macar pe mine nu ma pot multumi? As vrea sa las orgoliul la o parte si sa iti spun sa pleci, pentru ca e mai bine sa tai raul de la radacina. N-as suporta sa te intinez cu rautatea mea. Fericirea ta nu e cu mine, nu poate sa fie! De ce nu vezi asta? De ce nu ma calci in picioare si nu-mi spui pe nume? Spune-mi ca nu te merit! Spune-mi ca pleci! Te-as alunga eu, dar imi e teama ca o sa pleci cu tot cu sufletul meu. De fapt, ce-mi pasa? Ia-l si pleca! Poate o sa-i gasesti tu un rost mai bun...

Cum sa te fac sa intelegi asta? Cum sa te fac sa intelegi ca sunt nedemna de tine? Nu vezi cat rau iti fac? Faptul ca tu ai considerat intr-un moment de nebunie ca vrei sa ma repari e cea mai mare implinire a existentei mele, dar nu pot sa te las sa te ranesti singur facand asta.

Regret, iubitule, regret! Regret ca te-am ranit, regret ca ti-am facut fruntea sa se incrunte de atatea ori! Dar nu regret ca te-am gasit, chiar daca nu pot sa fiu pentru tine echilibrul pe care tu il reprezinti pentru dezastrul din mine. Spui ca te-am invatat sa iubesti, asa ca e datoria mea sa te invat sa ma uiti. Sa te invat sa intelegi ca locul meu nu e langa tine. Nu pot sa iti aduc fericirea, pentru ca nu pot sa mi-o aduc nici macar mie. Ma urasc pentru tot ce iti fac, ma urasc pentru ca nu te fac fericit. Pleaca, pentru ca nu stiu cum sa iti fiu pefecta! Nu stiu cum sa nu te ranesc!

O sa caut pielea ta in fiecare loc pe care il ating, o sa plang pentru fiecare moment in care nu iti trec mana prin par. Iti iubesc fiecare greseala, fiecare nebunie, fiecare gest. Iubesc mirosul tau, iti iubesc pofta cu care ma saruti si linistea in care te invalui cand dormi, dar nu iubesc momentele in care ma ierti. Urasc sa trebuiasca sa ma ierti! Urasc sa-ti gresesc, dar o fac atat de rau... Cum poti sa ma iubesti? Cum poti sa ma accepti, daca nici macar eu n-o fac? De ce nu vrei sa fii fericit? De ce ma accepti? Esti destept, de ce nu pleci?